Când mergi la teatru, se întâmplă în același timp două lucruri opuse:
- Ești uimit de anumite lucruri (Cum au reușit să facă asta, din punct de vedere tehnic? Cum au reușit să-mi transmită această emoție? Cum a evoluat subiectul în felul acesta?);
- Nu înțelegi anumite lucruri din piesă (De ce au spus asta? Care este ideea principală? Ce s-a întâmplat acum un minut?);
- În general, mă prinde atât de mult povestea, încât mă detașez complet de problemele curente;
- (uneori) Teatrul mă relaxează grozav, spre deosebire de film, care, din cauza concentrării asupra ecranului, îmi provoacă oboseală.
Ideea este că aceste două lucruri tind să se compenseze unul pe celălalt – mai întâi ești uimit, apoi nu înțelegi anumite lucruri, dar cele două tind să se compenseze reciproc.
Una peste alta, în general, îți place ceea ce vezi, chiar dacă nu înțelegi totul.
