Am văzut „O scrisoare pierdută”, de Ion Luca Caragiale, la Teatrul ACT.
Emoționant.
Legat de umor, a fost din plin, mi s-a părut un umor mai fin, lipsit de barbarisme.
Au fost și momente de improvizație (cel puțin așa am perceput).
Mi s-a părut o atmosferă relaxantă, plăcută.
Caragiale este ironic în orice, însă nu l-am perceput ca agresiv, era o ironie un pic duioasă, era și distant și critic față de personaje, dar și părea că le privește cu înțelegere.
Mi s-a părut că majoritatea replicilor au fost neschimbate față de textul original în spectacol. Au fost mici schimbări la text, dar sub 10%.
De asemenea, scenografia, costumele etc. au adus o interpretare relativ actuală.
Dintre actori, mi-au plăcut cei faimoși cel mai mult – Marcel Iureș, Marian Râlea. Dar nu mi s-a părut că ar fi jucat cineva slab, sau mediocru. Doar m-am bucurat să văd de aproape, căci la Teatrul ACT poți vedea doar de aproape, niște nume mari, și ca faimă, dar și ca impact în viața (și copilăria) mea.
Distribuție:
Marcel Iureș – Agamemnon Dandanache, Marian Râlea – Zaharia Trahanache, Dan Rădulescu – Nae Cațavencu Alexandru, Jitea – Ghiță Pristanda, Lucian Iftime – Ștefan Tipătescu, Oana Predescu – Zoe Trahanache, Ruxandra Maniu – Iordache Brânzovenescu, Iosif Paștina – Cetățeanul turmentat, Ionuț Moldoveanu – Tache Farfuridi
Regizor: Alexandru Dabija
Din echipă:
Costume: Maria Miu
Recomandare vârstă: 14 ani
Durata: 2 h 30 min (cu pauză)